Alături de ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului


Într-o emisiune recent difuzată la Radio Dobrogea, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a fost întrebat de o româncă stabilită în Anglia dacă este păcat ca un ortodox să participe la slujbele catolicilor. Răspunsul firesc al Arhiepiscopului a fost că este „mare păcat” și i-a oferit și soluția canonică, aceea să meargă la Biserica Greacă, Sârbă, Rusă sau altă Biserică Ortodoxă Locală prezentă în Anglia. Din întrebarea adresată de respectiva persoană reiese nu doar că s-a rugat într-un lăcaș de cult catolic, ci a participat și la slujbele acestei grupări religioase.

Răspunsul ÎPS Teodosie i-a nemulțumit pe catolici, se pare, purtătorul de cuvânt al Arhidiocezei Romano-Catolice din București declarând că i-a surpins în mod neplăcut1. Reacția romano-catolicilor este însă irelevantă pentru noi, ortodocșii.

Îngrijorătoare este însă reacția purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, dl. Vasile Bănescu, care a declarat:

Vechile ziduri ale diferențelor teologice nu ne pot bloca nicăieri în această lume accesul la Dumnezeu prin rugăciunea care ne înalță deasupra lor. A ne ruga strict contextual și în alt spațiu eclezial decât acela marcat vizual de simbolismul propriei confesiuni nu ne afectează automat identitatea credinței. Importantă este buna situare în propria tradiție religioasă pe care ar trebui să ne-o cunoaștem cu adevărat, situare care ne conferă discernământ, echilibru și civilitate, inclusiv în relația cu alteritatea religioasă. Abia absența acestei bune situări în credință, care conduce la ratarea relației mântuitoare cu celălalt, este un păcat. Verticala credinței și a rugăciunii e singura care ne poate salva din zgomotoasa și sufocanta orizontalitate a diferendelor dintre noi. Alegerea ei ne onorează profund în orice context ne-am afla.2

Dl. Vasile Bănescu, prin declarația domniei sale, arată că delimitează de dogmele și canoanele Bisericii, considerându-le ”vechi ziduri ale diferențelor teologice care blochează accesul la Dumnezeu.

Dl. Vasile Bănescu ar trebui să știe că dogmele nu-și pierd valabilitatea odată cu trecerea timpului, nu devin ceva vechi ce poate fi ingnorat. Ele sunt revelate de Dumnezeu iar delimitarea de ele, ignorarea sau „ridicarea deasupra lor” duce la pierderea mântuirii. Nicidecum nu sunt „diferende teologice care blochează accesul la Dumnezeu”, peste care te poți ridica printr-o rugăciune care nu are la bază un crez, după cum a dat de înțeles Dl. Vasile Bănescu.

Sfintele Canoane, care nici ele nu sunt temporare, interzic rugăciunea împreună cu heterodocșii3 indiferent de loc dar și rugăciunea în lăcașe de cult, altele decât ortodoxe. Sfintele Canoane care reglementează relațiile cu heterodocșii au fost puse de către Biserică tocmai pentru a-i feri pe creștini de căderea în rătăcire. Chiar Patriarhul Daniel (surpinzător, ce-i drept) a spus la ședința Sfântului Sinod din 20 septembrie 2019 că „Sfintele Canoane sunt geamanduri care îţi arată să nu mergi mai departe că te îneci în erezie, în schismă, în neascultare şi în dezbinare.4

În continuare pun la dispoziție spre lămurirea tuturor canoanele5 referitoare la/ și la creștinii mireni.

Canonul 10 Apostolic:

Dacă cineva s-ar ruga, chiar și în casă, împreună cu un excomunicat, acesta să fie afurisit.

Canonul 64 Apostolic:

Dacă vreun cleric sau un laic ar intra într-o adunare a iudeilor sau a ereticilor, ca să se roage, să fie caterisit, și afurisit.

Canonul 33 al Sinodului Local din Laodiceea:

Nu se cuvine nimănui să se roage împreună cu ereticii sau schismaticii.

Canoanele de mai sus sunt confirmate de către Sinoadele Ecumenice al 4-lea, al 6-lea și al 7-lea, după cum se poate citi mai jos:

Canonul 1 al Sinodului al 4-lea Ecumenic:

Am hotărât că este drept să rămână în vigoare canoanele promulgate de către Sfinții Părinți la fiecare sinod de până acum.

Canonul 2 al Sinodului al 6-lea Ecumenic:

I s-a părut acestui Sfânt Sinod un lucru foarte bun și foarte important, ca cele optzeci și cinci de canoane primite și împuternicite de către Sfinții și Fericiții Părinți dinaintea noastră, dar care, desigur, ne-au fost transmise în numele Sfinților și Slăviților Apostoli, să rămână și de acum înainte nedisputate și neclintite, spre tămăduirea sufletelor și spre vindecarea patimilor … Pecetluim însă și toate celelalte Sfinte Canoane expuse de către Sfinții și Fericiții noștrii Părinți, adică: pe cele ale celor trei sute optsprezece Sfinți Părinți adunați în Niceeea, ale celor din Ancira, însă și pe cele ale celor din Neocezareea, de asemenea, și pe cele ale celor din Gangra, iar pe lângă acestea, și pe cele ale celor din Antiohia Siriei, însă desigur, și pe cele ale celor din Laodiceea FrigieiȘi să nu-i fie îngăduit nimănui să falsifice canoanele desemnate mai sus sau să le respingăIar dacă cineva ar fi prins că aduce inovații la vreun canon dintre cele menționate, sau ar încerca să suprime vreunul, va fi răspunzător față de un asemenea canon, primind pedeapsa după cum stabilește acest canon și, prin aceasta, să fie vindecat de ceea ce a greșit.

Canonul 1 al Sinodului al 7-lea Ecumenic:

… De vreme ce acestea sunt într-adevăr așa și fiindcă ne sunt nouă mărturie, bucurându-ne de ele, precum cineva care ar găsi comori multe (Psalmul 118, 162), primim dumnezeieștile canoane și împuternicim orânduirea lor întreagă și nestrămutată, fiind stabilite de către sfintele trâmbițe ale Duhului Sfânt, adică: pe cele ale prealaudaților Apostoli, ale celor șase Sfinte Sinoade Ecumenice, ale sinoadelor întrunite local pentru emiterea unor astfel de rânduieli și pe cele ale Sfinților noștrii Părinți. Căci fiind toți iluminați de către unul și același Duh, au decretat cele folositoare.

În tâlcuirea sa la Sfintele Canoane, canonistul român Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, spune cu privire la canonul 2 al Sinodului al 6-lea Ecumenic:

Trebuie menționat că, deși sunt arătate pe categorii diferite canoane, și anume unele ca fiind ale sinoadelor ecumenice, altele ca fiind ale sinoadelor particulare și altele ca fiind ale Sfinților Părinți, totuși de la acest canon înainte între ele nu mai există și nu se mai poate face vreo deosebire în ceea ce privește puterea sau valoarea lor, întrucât fiind adoptate acum toate printr-un sinod căruia i s-a recunoscut caracterul ecumenic, au toate valoarea canoanelor emise de sinoadele ecumenice6

În plus „pentru că Sinoadele Ecumenice sunt cel mai înalt organ de administrare a Bisericii, de aceea și hotărârile lor au autoritate universal-ecumenică în viața istorică a acesteia. Prin urmare, și canoanele pe care le-au alcătuit sau le-au aprobat Sinoadele Ecumenice nu sunt simple păreri ale unor Sfinți izolați, ci hotărâri ale întregii Biserici … De aceea și noi toți – clerici și laici – suntem datori să le acordăm respectul desăvârșit.7

Ținând cont de cele scrise mai sus concluzionăm că:

  1. ÎPS Teodosie nu a greșit cu nimic spunând că este „mare păcat” să participe un ortodox la slujbele catolicilor. De asemenea, soluția oferită de ÎPS Sa româncei din Anglia este corectă, deoarece Biserică este doar cea Ortodoxă și în afara ei nu există mântuire8;
  2. Rugăciunile în comun cu eterodocșii sunt interzise, chiar și „contextual în alt spațiu eclezial”, având în vedere că nu avem aceeași credință cu ei;
  3. Dogmele și Sfintele Canoane sunt valabile și nimănui nu-i este îngăduit a le desconsidera, așa cum a făcut dl. Vasile Bănescu, considerându-le vechi ziduri care blochează accesul la Dumnezeu;
  4. Sfintele Canoane sunt legiuiri luate sub inspirația Duhului Sfânt (cf. Canonul 1 al Sinodului al 7-lea Ecumenic), așezate pentru a-l feri pe creștin de rătăciri.
  5. Diferendele dintre Ortodocși și romano-catolici nu sunt nici „zgomotoase și sufocante”, după cum le numește Dl. Bănescu, ci absolut necesare pentru mântuire.

În final pun și eu aceeași întrebare adresată de Pr. Eugen Tănăsescu9, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului: „îi cerem IPS Teodosie să calce toate aceste legiuiri în picioare, de dragul…cui?

Îndemn toți ortodocșii români să fie solidari cu ÎPS Teodosie, care nu a făcut decât să exprime învățătura Bisericii. De asemenea, cu toții suntem datori să cerem (Patriahiei Române sancționarea purtătorului ei de cuvânt, care din declarațiile domniei sale este limpede că nu reprezintă Biserica) Patriarhului României să ia măsuri pentru îndreptarea dl. Vasile Bănescu.

ACTUALIZARE ULTERIOARĂ: Consider că fiecărui păcătos trebuie să i se acorde cel puțin o șansă la pocăință și numai dacă stăruie în greșeală să fie sancționat. Ca urmare, am înlocuit îndemnul de a cere sancționarea dl. Bănescu de la finalul articolului de mai sus cu îndemnul de a cere îndreptarea acestuia.


1 https://www.mediafax.ro/social/reactia-bisericii-catolice-dupa-ce-ips-teodosie-a-spus-ca-e-mare-pacat-sa-mergi-ca-ortodox-la-o-biserica-catolica-19605735

2 https://ziare.com/stiri/scandal/purtatorul-de-cuvant-al-patriarhiei-romane-dupa-o-afirma-ie-controversata-a-ips-teodosie-1635348

3 Eterodox înseamnă în afara Bisericii, fiind excomunicați pe motiv de erezie. Romano-Catolicii sunt în afara Bisericii din anul 1054, eveniment cunoscut în istorie ca Marea Schismă.

4 https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/ierarhii-bisericii-ortodoxe-romane-s-au-reunit-la-resedinta-patriarhala-148338.html

5 Textul Sfintelor Canoane este preluat din lucrarea „Canoanele Bisericii Ortoxe”, publicată în trei volume la Editura Basilica a Patriahiei Române în anul 2018.

6 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, Note și comentarii, ediția a III-a îmbunătățită, Sibiu, 2005, p. 111.

7 Pr. Atanasie Goțopulos, Rugăciunea în comun cu ereticii: abordare a practicii canonice a Bisericii, trad. din limba greacă de Pr. Ciprian Staicu, Predanie, București, 2013, p. 18, nota de subsol 15.

8 Vezi Învățătura de credință Ortodoxă, Ed. Doxologia, 2009, răspunsurile la întrebările 273 și 276, p. 139, repsectiv 140.

9 Menționez că nu sunt de acord cu toate afirmațiile făcute de pr. Eugen Tănăsescu în comunicatul domniei sale publicat în apărarea ÎPS Teodosie.